Imi lipsesti...ma gandesc continuu la tine si nu pot intelege de ce interpretezi gresit fiecare cuvant spus de mine...poate e de vina distanta,poate e de vina viata,dar cel mai probabil vinovatii suntem noi! Imi lipseste vocea ta,felul in care imi dadeai parul dupa ureche,cum ma tineai de mana,cum imi vorbeai si faptul ca te incurajam sa fii sincer...Imi e dor de ochii tai verzi,plini de energie,de obraznicie,ochi care nu imi dau pace...Fotografiile nu reusesc sa imortalizeze adevarata ta frumusete,cea care m-a cucerit...Imi esti drag ,totusi mi-as dori sa nu ne fi cunoscut vreodata caci intre noi nu va fi nicio relatie de durata...Esti nedrept in ceea ce ma priveste, nu iti dai seama ca poate sunt singura care te iubeste...Preferi sa ma enervezi,sa ma tachinezi ,sa imi spui ca vrei sa ma vezi ,desi te-am avertizat ca nu va mai fi nimic intre noi si ca nu ne vom mai intalni...Timpul imi va aduce alinarea,viata va continua sa mearga mai departe si poate vei intelege ca ,desi nu sunt unica,sunt diferita...Ar trebui sa incetezi sa mai fii atat de egoist si sa te lasi in bratele iubirii,sa intelegi ce inseamna sa iubesti dincolo de dorinte si capricii...
Imi lipsesti si totusi imi e bine fara tine...Ramai in continuare subiectul preferat al mintii mele, ramai persoana pe care o caut in multime...Imi esti drag,dar nu ar trebui sa imi fii...Ar trebui sa te urasc,egoistule! Sa urasc momentele in care te vad si uit orice suparare,momentele in care ma imbat in ochii tai,in zambetul tau,in sunetul vocii tale...Cum sa te urasc ?Invata-ma sa te urasc !Continua sa fii un egoist si te voi uri mereu sau schimba-te si te voi iubi dublu...
Arata-mi cel putin ca poti iubi! Promit sa te ingrop in mintea mea in momentul in care vei fi fericit ,indiferent cu cine! Dar promite-mi sa o iubesti cum se cuvine ,sa o distrezi, sa o faci sa se simta speciala, prezint-o familiei tale,prietenilor tai,chiar si fostelor iubite ca fiind aleasa inimii tale ,alaturi de care te-ai hotarat sa-ti intemeiezi propria familie! Iarta trecutul tuturor :al meu ,al tau ,al ei...nu lasa ziua de ieri sa o umbreasca pe cea de azi si pe cea de maine...traieste fiecare zi intens,cu zambetul pe buze si fie ca expresivitatea ochilor tai sa nu se stinga.
Imi lipsesti,dar iti dau voie...
sâmbătă, 8 februarie 2014
Ganduri despre tine
miercuri, 20 noiembrie 2013
Evadare...
Cateodata simti ,pur si simplu,nevoia sa evadezi ,sa te detasezi de lumea materiala si sa plutesti spre lumea ta imaginara,dar perfecta...
Poti traii fericit cand gandul ti-e impotriva?Nu cred...Ratiunea e singurul lucru care ma impiedica sa nu tip atunci cand simt ca e prea mult...ca nu mai pot...dar reusesc mereu sa-mi revin...plang doar cand are cine sa ma consoleze cu o vorba buna si nu-s deloc modesta cand fac asta :D ...Tind sa cred ca mi-am recuperat increderea in mine insami in momentul in care am inceput sa-mi transpun durerea in cuvinte...Si sunt zile ca cea de azi cand temele imi par absurde...frigul cumplit...singuratatea muta..Dar si singuratatea e placuta cand iti cunosti propria persoana destul de bine incat sa stii ce te multumeste...
Azi evadez din calea temelor,si nu ar trebui...educatia mea de pana acum si-a spus de multe ori cuvantul prin alegerile pe care le-am facut,prin atitudinea mea,prin ceea ce sunt...
E complicat sa rezisti cand vezi ca inca se mai gasesc oameni dispusi sa puna vina pe seama ta,sa te acuze de lucruri pe care nici nu le-ai gandit...e greu poate sa fii parinte,dar nici sa fii copil nu-i chiar usor, ca in jocurile cu papusi...mai ales cand papusarul e confuz...
Cuvintele mele redau , observ, un amalgam de sentimente, posibil si resentimente, dar asa stau lucrurile in capul meu: usor amestecate, putin decolorate, cu parfum de inocenta risipita...exact ca reteta unei vraji de confuzie si framantare...
Traim intr-o lume cu spirit critic mult prea accentuat...indiferent de locul din care vin, oamenii tind sa judece doar ce fac cei din jurul lor cand de fapt familia lor ar trebui judecata...La ce bun sa fii constient de greseala altuia, daca pe a ta o ascunzi in spatele unor minciuni in plina expansiune?
Privesc si eu spre altii cu ochi critic, dar cel putin pastrez morala ce trebuie urmata...caci nu-i gresit sa furi experienta altuia, la figurat, desigur...
Cand scriu, desi am grija sa ma exprim cat mai adecvat, constat ca reusesc sa descriu ceva doar cand ma indepartez de propriile mele limite...
Mi-as face portretul, dar habar nu am cum sa ma descriu...banala putin,ciudata-n mare parte, deschisa, dezinvolta ?sau doar copilaroasa?..nu-s buna la descrieri, deci parasesc subiectul...si trecem laaaaa
Tezaur...tinand cont ca aveam un gand legat de comori...
Poti traii fericit cand gandul ti-e impotriva?Nu cred...Ratiunea e singurul lucru care ma impiedica sa nu tip atunci cand simt ca e prea mult...ca nu mai pot...dar reusesc mereu sa-mi revin...plang doar cand are cine sa ma consoleze cu o vorba buna si nu-s deloc modesta cand fac asta :D ...Tind sa cred ca mi-am recuperat increderea in mine insami in momentul in care am inceput sa-mi transpun durerea in cuvinte...Si sunt zile ca cea de azi cand temele imi par absurde...frigul cumplit...singuratatea muta..Dar si singuratatea e placuta cand iti cunosti propria persoana destul de bine incat sa stii ce te multumeste...
Azi evadez din calea temelor,si nu ar trebui...educatia mea de pana acum si-a spus de multe ori cuvantul prin alegerile pe care le-am facut,prin atitudinea mea,prin ceea ce sunt...
E complicat sa rezisti cand vezi ca inca se mai gasesc oameni dispusi sa puna vina pe seama ta,sa te acuze de lucruri pe care nici nu le-ai gandit...e greu poate sa fii parinte,dar nici sa fii copil nu-i chiar usor, ca in jocurile cu papusi...mai ales cand papusarul e confuz...
Cuvintele mele redau , observ, un amalgam de sentimente, posibil si resentimente, dar asa stau lucrurile in capul meu: usor amestecate, putin decolorate, cu parfum de inocenta risipita...exact ca reteta unei vraji de confuzie si framantare...
Traim intr-o lume cu spirit critic mult prea accentuat...indiferent de locul din care vin, oamenii tind sa judece doar ce fac cei din jurul lor cand de fapt familia lor ar trebui judecata...La ce bun sa fii constient de greseala altuia, daca pe a ta o ascunzi in spatele unor minciuni in plina expansiune?
Privesc si eu spre altii cu ochi critic, dar cel putin pastrez morala ce trebuie urmata...caci nu-i gresit sa furi experienta altuia, la figurat, desigur...
Cand scriu, desi am grija sa ma exprim cat mai adecvat, constat ca reusesc sa descriu ceva doar cand ma indepartez de propriile mele limite...
Mi-as face portretul, dar habar nu am cum sa ma descriu...banala putin,ciudata-n mare parte, deschisa, dezinvolta ?sau doar copilaroasa?..nu-s buna la descrieri, deci parasesc subiectul...si trecem laaaaa
Tezaur...tinand cont ca aveam un gand legat de comori...
Tezaurul meu sunt eu! Sunt a mea si nimeni nu poate sa se opuna...imi detin trupul, mintea si intregul meu univers! Sunt o nebuna...o nebuna condamnata la constiinta pe viata...suna nebunesc ,dar e real...
Chiar si atunci cand inchid ochii continui sa vad, dar dintr-o alta perspectiva...
De-ar fi sa dispar, imi las tezaurul mostenire celor capabili sa-mi respecte o mica fagaduinta, si anume sa faca tot ce-as face eu!
Chiar si atunci cand inchid ochii continui sa vad, dar dintr-o alta perspectiva...
De-ar fi sa dispar, imi las tezaurul mostenire celor capabili sa-mi respecte o mica fagaduinta, si anume sa faca tot ce-as face eu!
duminică, 8 septembrie 2013
O noua problema
Viata nu e complicata , dar asta nu inseamna ca orice ai face esti scutit de complicatii. Ca in orice alt domeniu si in iubire poti sa intalnesti diverse probleme. Daca nu ai niciun fel de probleme inseamna ca ceva nu este in regula. Eu am ajuns sa ma reindragostesc ,doar sunt la varsta la care este cel mai usor sa-ti pierzi "mintile"...sper ca nu am sa mai pierd si altceva.
Revenind la complicatii , am constatat ca imi complic singura existenta cand de fapt ar trebui sa iau lucrurile asa cum sunt si sa nu caut mii de intelesuri la o singura privire , atingere, vorba...Trebuie sa recunosc ca cea mai mare problema a mea rezulta din incapatanarea mea de a ma indragosti de barbati si nu de baieti ,adica persoane care ar fi cazul sa actioneze rational ,dand dovada de maturitate ...Gresit!
Barbatii sunt departe de a fi rationali. Daca un baiat de aceeasi varsta cu mine evita complet subiecte cum ar fi sexul sau intimitatea in general ,un barbat nu intampina nicio dificultate in a-si arata adevaratele intentii. La inceput credeam ca e doar un fel mai neortodox de a face glume ,desi afirmatii de genul ca la 26 de ani el nu se mai indragosteste si semne cum ca nu cauta o relatie serioasa ma faceau sa sufar ,dar ajungea o vorba buna sau o atingere ca sa il iert.
Au existat momente in care m-am invinuit ca sunt prea copilaroasa si stric tot ,am suferit crezand ca sunt de vina pentru tot ,am crezut ca daca m-as detasa de ratiune totul o sa fie bine , dar nimic nu e bine.
Este ceva care ma atrage la el , dar mult mai multe, fapte chiar, ma indeparteaza. Nu am avut niciodata parte de o despartire care sa nu ma afecteze , pentru asta fiind de vina firea mea complicata si pasiunea mea de a complica sensul vietii.
Poate ca e ceva ce spun doar cand raman fara culori ,iar lumea mea e gri ,dar de un lucru sunt sigura : nu mai pot fi cine sunt . Uneori ma intreb de ce oare m-am nascut ? Nu merit o copilarie linistita? Dar nu gasesc pe cine sa dau vina si imi intorc furia impotriva mea si ajung sa sufar profund ,sa ma urasc ,sa ma desconsider...Si ma trezesc din cand in cand din aceasta dulce-amaruie agonie si ma intreb Pentru cine sufar?Pentru el ,care m-a dezamagit complet, mi-a luat inocenta si ,precum un avion de hartie, a aruncat-o in vant s-o duca cu el cat va dori?! Raspunsul e de fapt NU!, pe mine sunt suparata ,pentru mine sufar ,pentru orgoliul meu ranit ,probabil pentru ca sunt incapatanata asa cum zice...
Sa-l vad acum in fata mea cu o alta fata ma intristeaza complet si tot ce vreau e sa ma indepartez ,sa ma ascund de ochii lui frumosi ,de zambetul lui fals ,de tot ce reprezinta . Dar nu ma pot abtine sa nu ma consolez cu gandul ca eu il cunosc mai bine si nici cu ea nu e din iubire .
Pentru ca el a renuntat la mine , devin confuza, ma agit chiar, atunci cand el se autoinvita in locul in care ma gasesc si nu se jeneaza deloc ,ci dimpotriva isi gaseste locul fix langa mine . E derutant ,stresant, complicat sa ma stiu atat de aproape si totusi sa am prezenta de spirit sa ma mentin realista, intangibila.
Are jocul in sange ,in privire si in orice gest...Ma deruteaza cat de greu este sa intelegi un barbat; e aproape imposibil sa realizezi ce se intampla in mintea lui, daca gandeste inainte sa vorbeasca sau pur si simplu e sincer de felul lui...
Problemele mele se nasc ,majoritatea , din prea multa reflectare asupra unei idei anume care ajunge sa ma obsedeze ,imi otraveste sufletul si imi schingiuie constiinta .
El mi-a devenit prea repede din necunoscut iubit ,iar eu abia acum am inceput sa-l cunosc ,sa aflu aspecte din viata lui si de la altii, nu doar de la el ,si totul incepe sa capete un sens. Credeam ca e ok sa am incredere ,dar se pare ca ar trebui sa am mai multe rezerve si sa nu ma las ghidata de atractie (caci nu poate fi vorba de sentimente) .Ce vine usor ,pleaca usor si asa a reusit si el sa piarda increderea mea neconditionata .A ramas un strop de incredere care consta in idei cum ar fi : daca as pati ceva, m-ar ajuta cu siguranta ;daca cineva s-ar indoii de integritatea mea ,ar fi primul care m-ar apara ,dar ideile mele sunt infantile si nu renunt la ele, desi n-as vrea sa le verific in viata reala.
Daca el ar avea nevoie de ajutorul meu intr-o situatie serioasa ,eu i-as oferi sprijinul meu neconditionat. Imi este inca drag ,dar asta pentru ca nu urasc pe nimeni in ciuda ranilor pe care mi le-au provocat ;pur si simplu resentimentele m-ar face sa simt numai gustul amar al vietii, sa vad doar jumatatea goala a paharului. Am iertat prea multe ,am uitat prea putine si inca n-am ajuns la adevarata varsta a incercarilor ,a greutatilor si a deciziilor importante.
Sper totusi ca voi avea ocazia sa te vad framantandu-te in timp ce cauti sa te reapropii de mine ,astept sa realizezi ca ai fi putut sa incerci ,pana la urma nu te costa nimic ,desi din tot ce faci reiese ca ti-e frica sa te atasezi si sa fii la randul tau ranit, dezamagit complet...Vreau sa-ti raman amica ,sa ma amuz pe seama aventurilor tale, sa rad la glumele pe care le faci si sa te cunosc astfel mai bine. Daca m-as ghida dupa instructiunile celorlalti ,m-as trezi regretand prosteste ,deoarece orice greseala e mai usor de suportat daca imi apartine .
Nu te iubesc ,nu ma iubesti!- e clar ca lumina zilei ,dar amandoi suntem complicii unei povesti complicate ,un mic delict as putea spune. Ne putem mintii unul pe altul ,dar nu si pe noi insine. Si poate nu stim sa tinem secretele secrete ,dar nu-i asa grav precum pare. Ne asemanam in prea multe aspecte si suntem tot atat de diferiti ca cei doi poli. Ne lipseste intelepciunea ,dar nici in ajutor nu ne-ar mai putea veni acum..
Ai sa ramai important pentru mine ,in timp ce eu am sa te bantui doar din cand in cand ,in cele mai neasteptate momente si asta are sa te faca ganditor. Da, ai sa te gandesti ce mai fac ,pe unde m-au purtat deciziile mele si te vei intreba in viitor daca te-am uitat .Ei bine, eu iti dau voie sa crezi ca nu am sa te uit complet si daca ma crezi e o decizie ce-ti apartine .Te-as putea analiza in mii de pagini ,din mii si mii de puncte de vedere diferite ,din pura dorinta de a-mi aminti totul despre tine...
(to be continued or improved...)
Revenind la complicatii , am constatat ca imi complic singura existenta cand de fapt ar trebui sa iau lucrurile asa cum sunt si sa nu caut mii de intelesuri la o singura privire , atingere, vorba...Trebuie sa recunosc ca cea mai mare problema a mea rezulta din incapatanarea mea de a ma indragosti de barbati si nu de baieti ,adica persoane care ar fi cazul sa actioneze rational ,dand dovada de maturitate ...Gresit!
Barbatii sunt departe de a fi rationali. Daca un baiat de aceeasi varsta cu mine evita complet subiecte cum ar fi sexul sau intimitatea in general ,un barbat nu intampina nicio dificultate in a-si arata adevaratele intentii. La inceput credeam ca e doar un fel mai neortodox de a face glume ,desi afirmatii de genul ca la 26 de ani el nu se mai indragosteste si semne cum ca nu cauta o relatie serioasa ma faceau sa sufar ,dar ajungea o vorba buna sau o atingere ca sa il iert.
Au existat momente in care m-am invinuit ca sunt prea copilaroasa si stric tot ,am suferit crezand ca sunt de vina pentru tot ,am crezut ca daca m-as detasa de ratiune totul o sa fie bine , dar nimic nu e bine.
Este ceva care ma atrage la el , dar mult mai multe, fapte chiar, ma indeparteaza. Nu am avut niciodata parte de o despartire care sa nu ma afecteze , pentru asta fiind de vina firea mea complicata si pasiunea mea de a complica sensul vietii.
Poate ca e ceva ce spun doar cand raman fara culori ,iar lumea mea e gri ,dar de un lucru sunt sigura : nu mai pot fi cine sunt . Uneori ma intreb de ce oare m-am nascut ? Nu merit o copilarie linistita? Dar nu gasesc pe cine sa dau vina si imi intorc furia impotriva mea si ajung sa sufar profund ,sa ma urasc ,sa ma desconsider...Si ma trezesc din cand in cand din aceasta dulce-amaruie agonie si ma intreb Pentru cine sufar?Pentru el ,care m-a dezamagit complet, mi-a luat inocenta si ,precum un avion de hartie, a aruncat-o in vant s-o duca cu el cat va dori?! Raspunsul e de fapt NU!, pe mine sunt suparata ,pentru mine sufar ,pentru orgoliul meu ranit ,probabil pentru ca sunt incapatanata asa cum zice...
Sa-l vad acum in fata mea cu o alta fata ma intristeaza complet si tot ce vreau e sa ma indepartez ,sa ma ascund de ochii lui frumosi ,de zambetul lui fals ,de tot ce reprezinta . Dar nu ma pot abtine sa nu ma consolez cu gandul ca eu il cunosc mai bine si nici cu ea nu e din iubire .
Pentru ca el a renuntat la mine , devin confuza, ma agit chiar, atunci cand el se autoinvita in locul in care ma gasesc si nu se jeneaza deloc ,ci dimpotriva isi gaseste locul fix langa mine . E derutant ,stresant, complicat sa ma stiu atat de aproape si totusi sa am prezenta de spirit sa ma mentin realista, intangibila.
Are jocul in sange ,in privire si in orice gest...Ma deruteaza cat de greu este sa intelegi un barbat; e aproape imposibil sa realizezi ce se intampla in mintea lui, daca gandeste inainte sa vorbeasca sau pur si simplu e sincer de felul lui...
Problemele mele se nasc ,majoritatea , din prea multa reflectare asupra unei idei anume care ajunge sa ma obsedeze ,imi otraveste sufletul si imi schingiuie constiinta .
El mi-a devenit prea repede din necunoscut iubit ,iar eu abia acum am inceput sa-l cunosc ,sa aflu aspecte din viata lui si de la altii, nu doar de la el ,si totul incepe sa capete un sens. Credeam ca e ok sa am incredere ,dar se pare ca ar trebui sa am mai multe rezerve si sa nu ma las ghidata de atractie (caci nu poate fi vorba de sentimente) .Ce vine usor ,pleaca usor si asa a reusit si el sa piarda increderea mea neconditionata .A ramas un strop de incredere care consta in idei cum ar fi : daca as pati ceva, m-ar ajuta cu siguranta ;daca cineva s-ar indoii de integritatea mea ,ar fi primul care m-ar apara ,dar ideile mele sunt infantile si nu renunt la ele, desi n-as vrea sa le verific in viata reala.
Daca el ar avea nevoie de ajutorul meu intr-o situatie serioasa ,eu i-as oferi sprijinul meu neconditionat. Imi este inca drag ,dar asta pentru ca nu urasc pe nimeni in ciuda ranilor pe care mi le-au provocat ;pur si simplu resentimentele m-ar face sa simt numai gustul amar al vietii, sa vad doar jumatatea goala a paharului. Am iertat prea multe ,am uitat prea putine si inca n-am ajuns la adevarata varsta a incercarilor ,a greutatilor si a deciziilor importante.
Sper totusi ca voi avea ocazia sa te vad framantandu-te in timp ce cauti sa te reapropii de mine ,astept sa realizezi ca ai fi putut sa incerci ,pana la urma nu te costa nimic ,desi din tot ce faci reiese ca ti-e frica sa te atasezi si sa fii la randul tau ranit, dezamagit complet...Vreau sa-ti raman amica ,sa ma amuz pe seama aventurilor tale, sa rad la glumele pe care le faci si sa te cunosc astfel mai bine. Daca m-as ghida dupa instructiunile celorlalti ,m-as trezi regretand prosteste ,deoarece orice greseala e mai usor de suportat daca imi apartine .
Nu te iubesc ,nu ma iubesti!- e clar ca lumina zilei ,dar amandoi suntem complicii unei povesti complicate ,un mic delict as putea spune. Ne putem mintii unul pe altul ,dar nu si pe noi insine. Si poate nu stim sa tinem secretele secrete ,dar nu-i asa grav precum pare. Ne asemanam in prea multe aspecte si suntem tot atat de diferiti ca cei doi poli. Ne lipseste intelepciunea ,dar nici in ajutor nu ne-ar mai putea veni acum..
Ai sa ramai important pentru mine ,in timp ce eu am sa te bantui doar din cand in cand ,in cele mai neasteptate momente si asta are sa te faca ganditor. Da, ai sa te gandesti ce mai fac ,pe unde m-au purtat deciziile mele si te vei intreba in viitor daca te-am uitat .Ei bine, eu iti dau voie sa crezi ca nu am sa te uit complet si daca ma crezi e o decizie ce-ti apartine .Te-as putea analiza in mii de pagini ,din mii si mii de puncte de vedere diferite ,din pura dorinta de a-mi aminti totul despre tine...
(to be continued or improved...)
sâmbătă, 29 iunie 2013
Minciuna de-o clipa...
"Nu stiu daca intradevar l-am gasit pe Mr. Right ,dar pot sa spun ca sunt cat se poate de multumita de alegerea pe care am facut-o si nu am de gand sa dau inapoi!
Nu poti sa actionezi pe placul tuturor ,dar ceea ce conteaza este sa actionezi pe placul tau ,caci tu traiesti clipa,ale tale sunt si vor fi amintirile si deciziile."
Mint oamenii des ,la fel cum apa uda,cum focul arde si cum gerul ingheata...Si mint si eu ,caci tot om sunt..
Ma parafrazez mai sus cu o minciuna...dar oare minti cand esti sub vraja-nselaciunii?Sau tu esti cel mintit?...Cu toate astea ,gasesc amuzant acest fragment din scurta-mi fericire de-asta vara...Cine sunt eu?Cine e motivul fericirii mele?Nici eu nu stiu...
Mi-ar trebui mai mult curaj pentru a putea sa-mi raspund sincer...
Sunt nimfa propriei gandiri ,mie-mi convine...
duminică, 19 mai 2013
Azi cred ca am atins normalitatea :)
Pentru ca totul sa fie si sa para normal ,uneori trebuie sa asteptam ca lucrurile sa se desfasoare cu viteza lor normala si nu sa anticipam ,nici sa presupunem ce urmeaza.
Nicio minciuna nu este nevinovata ,dar multe dintre ele sunt mai usor de iertat decat adevarul. Nu poti minti niciodata pe deplin pe cineva care probabil ar proceda la fel ca tine ... e prea complicat sa inventezi o minciuna buna ,dar o minciuna negandita sau prost detaliata e drumul spre esec al mincinosului...
Sa fiu sincera , minciuna ce mi-a fost spusa azi nu a fost pe masura talentului meu de "Sherlock Holmes".As minti sa spun ca mediocritatea minciunii nu mi-a fost de folos ca sa descopar adevarul inevitabil.
Minciuna in cauza vine din partea unei prietene , mai corect cunostina ,dar asta e irelevant in povestirea cazului nostru.
Minciuna ei a fost atat de prost gandita incat nu exista alta cale in afara de a descoperi adevarul ,desi recunosc ca mi s-a parut partial amuzant felul in care imi deschid singura ochii in fata realitatii!
Pot sa jur ca ,daca asta mi s-ar fi intamplat cu aproape un an in urma ,as fi suferit .Poate chiar as fi plans putin...Dar a trebuit sa experimentez acum acest lucru ca sa-l pot intelege mai bine.
Ma bucur ca nu va trebui sa urasc pe nimeni ,desi regret multe din faptele comise.
Cel mai bine este sa analizezi situatia "la rece" inca de la inceput si sa eviti sa le dai anumitor persoane satisfactia de a te judeca gresit.Nimeni nu te cunoaste mai bine decat tine si poate uneori nici tu nu iti dai seama cat de bine te cunosti.
Din fiecare greseala inveti ,dar prea multe greseli te fac sa te schimbi si peste noapte te trezesti plin de complexe, rezervat si (de ce nu) mult prea precaut si minutios in tot ceea ce faci. Asta nu e bine ,spontaneitatea este cea care-ti da aripi ,curajul de moment si indrazneala...Chiar daca ai fost candva timid nu e vina ta, erai prea inocent si naiv , tolerant si prea visator...
Revenind la subiect ,ceea ce vreau sa spun este ca uneori este mai bine sa ni se spuna "verde-n fata" ce am gresit ,ce asteapta ceilalti de la noi si ce rol avem ,dar cu toata sinceritatea posibila.
Am inteles ce trebuia sa inteleg si am reactionat cat se poate de normal si sincer.
Totul e bine cand se termina cu bine .
Bun venit normalitate !!!
Ma bucur ca nu va trebui sa urasc pe nimeni ,desi regret multe din faptele comise.
Cel mai bine este sa analizezi situatia "la rece" inca de la inceput si sa eviti sa le dai anumitor persoane satisfactia de a te judeca gresit.Nimeni nu te cunoaste mai bine decat tine si poate uneori nici tu nu iti dai seama cat de bine te cunosti.
Din fiecare greseala inveti ,dar prea multe greseli te fac sa te schimbi si peste noapte te trezesti plin de complexe, rezervat si (de ce nu) mult prea precaut si minutios in tot ceea ce faci. Asta nu e bine ,spontaneitatea este cea care-ti da aripi ,curajul de moment si indrazneala...Chiar daca ai fost candva timid nu e vina ta, erai prea inocent si naiv , tolerant si prea visator...
Revenind la subiect ,ceea ce vreau sa spun este ca uneori este mai bine sa ni se spuna "verde-n fata" ce am gresit ,ce asteapta ceilalti de la noi si ce rol avem ,dar cu toata sinceritatea posibila.
Am inteles ce trebuia sa inteleg si am reactionat cat se poate de normal si sincer.
Totul e bine cand se termina cu bine .
Bun venit normalitate !!!
by N.A.A.
marți, 7 mai 2013
Finding Mr Right...
It won't be easy, but when you'll find someone and spend wonderful moments by his side ,you'll discover that he might be the one you've been searching for!
You won't fear nothing by his side.Rain will feel as never before :refreshing , soft and it will sound like music made by an unknown instrument.It won't be a play of Mozart or Beethoven ,but it will be the play of your hearts and raindrops falling from the "seven heaven".
It will come the moment to take the next step ,meanning you get married. That is an experience you aren't going to regret the rest of your life ,not even when you'll have your little problems as a married couple.
He'll be the first man to make you feel the greatest love ever and ,certainly,the last man of this kind you'll ever let in your life.
The product of your love won't take much time to appear and it will mean so much for both of you that you'll keep smiling 24/7 (well ,at least in the first month).You will wait anxious to giving birth to that little piece of you that kept your love so alive .
You'll follow doctor's advice not to get too fat and have a healthy pregnancy.
You will be rewarded with a gorgeous little angel who will lighten up your life even more. Both of you will be so fascinated by your baby that you won't have eyes for anything excep him.
As your baby will grow even more,you'll feel more satisfied than you've ever been !The first years of his life are the most important,then your child is improving the bond between mother and baby ,father and baby etc.
Meanwhile,you'll get older and older ,but the love that brought you togheter will still shine through all your pores.
He will surprise you even when you'll be old and he'll tell you how beautiful you still are while he's kissing your forehead.
Time has magic wings and you realize you've got old. The love you have for each other survived through "fire and ice".We have to admit love has different forms: teenage love ,adult love ,parental love and many other kinds of love.
You have long ago declared yourselves the happiest couple and that is ,no doubt,true.
That is how I see a beautiful life. I would like finding my Mr Right and show him I'm his Mrs Right.
Dreams can't hurt us...or maybe they can ,but life without dreams is like swimming into the ocean ,not knowing where to go!
So I keep smiling and wait to see if my dreams will come true .
I wish I could go to him and say : "You're the Mr Right that I've been searching for!!" .
Till then I will keep dreaming , ha!ha! .
joi, 25 aprilie 2013
A way of getting throught
No one can ever feel the same as another person.When you are dumped ,you have unique feelings that belong 100% (per cent) to you.
One should never let himself fall ...Even if life has many tasks , obstacles and terrible pain .
"Smile ,my friend!"should life say or "Hey,you!Yes, you!Fight for what you wish.You must know that life doesn't end with a break up!"...
I belive that everything happens for a reason,so everytime I remember that I start smiling no matter where I am.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)