In linistea incaperii ,doar bataile inimii demonstreaza ca sunt inca in viata...Si cum sa nu-mi bata inima ,cand fiecare privire a ta e ca o resuscitare , fiecare "Buna!" devine echivalent cu "l-am apucat de D-zeu de picior"?Cum!?!....O conversatie cu tine e ,fara doar si poate,o injectie cu adrenalina ,deci cu alte cuvinte tu imi dai viata...
De nenumarate ori ma intreb daca "umila" mea existenta are vreun efect asupra ta...nu cred ca vei marturisi asta nici daca ar fi adevarat ,ca doar barbatii au orgoliul lor,propria lor stima de sine,doar femeia spune si ce ar trebui sa se subinteleaga, pentru ca in dictionarul ei cuvantul "orgoliu" a fost scos din uz ...dar...
Ma tot gandesc daca toata asteptarea asta are un rost...Poate candva,nu prea tarziu, o sa-mi primesc rasplata mult dorita,dar pana atunci sa zic : "To be continued"??
Dar oare aceasta continuare nu mai exista de fapt?Este posibil ca intre timp totul sa se fii schimbat iar efectul tau asupra mea sa nu mai existe?Ceva cu siguranta va ramane ,dar oare ce?Regretele mele?Regret ca m-am purtat ca o copila cand sustineam ca nu sunt;regret ca nu am stiut cum sa actionez,ce sa spun si cand sa tac..;regret ca am crezut si am negat aceleasi ganduri de nenumarate ori,dar cel mai mult regret ca suferinta e ca un drog pentru mine:imi face rau ,dar sunt dependenta de ea...
Cand ma gandesc cate as putea face pentru tine ma sperii.Stiu ca le-as face doar imaginar sau pe un tarm in care sa ne cunoastem reciproc ,dar sa nu fim cunoscuti de nimeni. As vrea o poveste al carei continut sa fie scris in timp real ,nascuta din spontaneitatea si creativitatea fiecaruia dintre noi...
Sunt atatea lucruri pe care ai vrea sa le impartasesti cuiva care are puterea de a-ti indeplini macar un sfert din fiecare dorinta si te trezesti brusc ca ai ajuns sa scrii intr-un spatiu virtual despre framantarile ,obsesiile,dorintele si pana si despre frustrarile tale...Nu e nevoie de critici sau de fani pentru ca deja intreaga-ti fiinta e impartita,si astfel,ajungi sa te compatimesti sau sa te urasti ,dar...
Eu ma contrazic mai rau ca nebunii...cand nu-l vad sunt rationala ,cand il vad devin ganditoare (ce ar fi daca...? ; cum ar fi sa...? etc)...,dar viata continua sa mearga mai departe si ma trage dupa ea! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu